„Widows” - noul pretendent la Oscar 2018

Distribuția clar merită niște statuete de aur. Una de căciulă, dacă se poate. Regizat de Steve McQueen („12 Years a Slave”) și scris de Gillian Flynn („Gone Girl”), „Widows” e un nou Heist-Thriller extrem de ambițios și plin de potențial.

Urmărim un grup de trei femei - jucate de Viola Davis, Michelle Rodriguez și Elizabeth Debicki – rămase văduve după ce soții lor infractori au fost uciși în timpul unui jaf. Deși nu fuseseră vreodată implicate în cariera infracțională a bărbaților, se văd nevoite să curețe mizeria lăsată-n urmă de ei.

Nu de alta, dar mafiotul pe care soții l-au ușurat de 2 milioane $ își vrea acum banii înapoi. Folosindu-se de schița unui nou jaf din carnețelul răposatului iubit, Veronica (Viola Davis) le convinge pe celelalte două văduve să i se-alăture în aplicarea planului, să-și asigure un viitor lipsit de alte presiuni.

Ca să înțelegi de ce am numit „Widows” cel mai promițător thriller al toamnei, e suficient să arunci o privire peste numele implicate în producție. Pe lângă Steve McQueen și Gillian Flynn, mi-ar trebui un pergament întreg pentru distribuția all-star: Viola Davis, Liam Neeson, Jon Bernthal, Michelle Rodriguez, Robert Duvall, Colin Farrell, Daniel Kaluuya, Cynthia Erivo.

Filmul ăsta strigă „Oscar!” prin toți porii. Cu atât mai mult cu cât abordează teme precum adulter, prostituție, rasism, emanciparea femeilor abuzate și/sau exploatate de soți infractori, pierderea unui copil, corupție în culisele alegerilor electorale sau coliziunea dintre clase sociale. Tuturor acestor ingrediente li se adaugă o glazură Crime-Heist-Thriller, în speranța că te vei linge pe degete după ce savurezi mesajele.

Problema e că unele dintre aceste teme par extrase din filme diferite, cusute laolaltă neinspirat pe masa de montaj. Rezultă un lungmetraj destul de eterogen și defocalizat. E ca un tort preparat prin îmbinarea mai multor rețete: fiecare sună delicios luată separat, dar când le pui pe toate grămadă și le mănânci dintr-o singură ședere, te ridici de la masă balonat, ușor îngrețoșat și confuz. Nu-ți mai dai seama pe ce anume ar fi trebuit să-ți concentrezi simțurile și constați că n-ai înțeles mare lucru din preparat.

Pe lângă minimalizarea tematicii, n-ar fi stricat nici o comprimare a firului epic. Fiecare rubrică din planul „văduvelor” e bifată cu ajutorul unui personaj diferit, care vine la pachet cu propriile obstacole în calea cooperării. Unele personaje secundare mergeau fuzionate pentru un plus de cursivitate în desfășurarea acțiunii, iar la altele se putea renunța total.

Avem un plot twist de zile mari, dar surpriza dezvăluirii e stricată prematur. Chiar cu zeci de minute mai devreme decât ar fi trebuit. Mă refer la scena cu câinele râcâind ușa - o să înțelegi când vezi filmul -, care ruinează inutil punctul culminant și ne privează de-un șoc spectaculos. Două secunde tăiate la montaj ar fi rezolvat totul, dar nu știu ce-a fost în capul lui McQueen.

Pe de altă parte, cel mai mare plus e distribuția fenomenală. Numele grele și-au confirmat încă o dată abilitatea de a duce pe umeri un întreg film, compensând pentru toate neajunsurile lui. Viola Davis se remarcă în rolul eroinei principale, o femeie care a pierdut tot ce avea mai drag pe lume, iar acum nu vrea decât liniște și timp să-și lingă rănile.

Se impune în fața partenerelor ca un lider hotărât și neînfricat, dar îi simțim toate ezitările și temerile când rămâne singură în fața oglinzii. La polul opus e antagonistul lui Daniel Kaluuya, un asasin lipsit de emoții care-ți trimite fiori pe șira spinării dintr-o simplă privire ostilă. E imprevizibil ca un vulcan latent, iar mimica bizară a actorului parcă face timpul să stea în loc.

În final, „Widows” m-a lăsat ușor frustrat. Am simțit că nu și-a atins potențialul maxim tocmai din exces de zel, din dorința de a explora cât mai multe laturi ale poveștii într-un timp insuficient. Poate că s-ar fi transpus mai bine într-o mini-serie Netflix, alcătuită din vreo 10 episoade, fiecare capitol disecând un anumit personaj.