Cuiul lui Pepelea

Stectacolul ”Cuiul lui Pepelea”, după ”Arvinte și Pepelea” de V. Alecsandri 

Comismul abundent al fabulei – vânzându-și moșului său, Arvinte, casa și râvnind dragostea nepoatei acestuia, Măndica, Pepelea își rezervă dreptul de a bate un cui în perete – este exploatat cu voluptate și fără o eventuală teamă de exuberanță, premisa succesului montării constituind-o anume savurarea de către actori a celor trei partituri dramatice: lefterul Arvinte – un bătrân cuminte, dar spiritual și vivace; orfanul Pepelea pricopsit cu două case – abil și pus mereu pe haz, dar și cu un amor propriu pronunțat; Mădinca – fată cuminte și harnică, dar neîndrăznind să iasă din cuvântul unchiului.